The Content is dead. Long live what King?
Pe vremea mea, adică acum vreo 10-15 ani, contentul însemna un articol de blog scris fain, care primea multe comentarii și genera discuții în “blogosferă”. Duse sunt acele vremuri, apuse au devenit acele naivități, răpuse sunt astăzi intențiile de a mai înțelege ce e acela “content”. Și, totuși, încercăm să răzbim printre meandrele concretului content din zilele noastre. Deci vom trage ușor o definiție, chit că e un pic abruptă și abia la început de articol. Însă, între noi fie vorba, “content” se echivalează cu “orice se consumă” în social media, pe telefon #my2cents. Deci dacă ai suficienți subscribers, like-uri, inimioare, comentarii se cheamă că ești content creator, deci faci conținut. Ce s-a schimbat în mod fundamental?
De la jocuri de cuvinte la joaca de-a reel-ul
Păi, primul și cel mai important aspect este în paragraful anterior: nu mai scrii conținut, îl faci. Și acest “îl faci” înseamnă, de cele mai multe ori, că produci niște short videos. Există suficiente aplicații și tool-uri, mai mult de o grămadă de platforme de “AI” la ora scrierii articolului, cât să putem concluziona că, dacă vrei să faci content, nu-ți trebuie decât niște conexiune la net și un smartphone… nu din cale afară de smart. Dacă există un pic de inspirație, cu atât mai bine. Fapt ce ne aduce la miezul problemei: dacă, teoretic, toată lumea face content atunci ce mai e, de fapt, contentul? Îmbrățișăm teza inițială? Orice se consumă, în orice format, chit că e mai mult video, pe orice platformă, fie ea platformă de streaming video, audio, fie canal de social media?
Dacă răspunsul este da, înseamnă că MrBeast este noul Victor Hugo, iar Khabane Lame un fel de James Joyce al intrigilor non-verbale?
Efectele de după sau After Effects?
Unul dintre cele mai utilizate programe de editare video este After Effects. Însă, să cerem așa ceva acum când există atââât de multe tool-uri, ar însemna să ignorăm complet contextul în care ne aflăm. Mai ales în epoca AI-ului. Și dacă ne ținem de ipoteza de la început, unde orice e like-uit e validat, atunci creatorul de content nici nu trebuie să fie biped. Este suficient să aibă niște linii de cod bine conturate. Că partea asiatică a planetei e mai deschisă către acest tip de content, nu e vreo surpriză. Surpriza va fi dacă și Occidentul va îmbrățișa acest tip de conținut virtual într-o așa manieră încât să ne trezim în 20 de ani că a fi om nu e musai vreo condiție ca să faci conținut sau să ajungi influencer.
În loc de concluzie
Nu vrem să fim pesimiști, dar viitorul conținutului pare că nu are nevoie musai de un factor uman în ecuație. Decât în măsura în care NOI îl validăm. Ce să mai vorbim despre faptul că un stream în care unii se joacă și alții îi comentează se numește că e tot content. Sau că cineva se machiază și alții își iau notițe. Sau…, dacă stăm mai bine să ne gândim, mecanica poate rămâne exact aceeași, doar ca “noi” vom vedea niște avataruri care se joacă și alți utilizatori (boții?) care aplaudă. Până la următorul DDInbox, vă urăm să consumați content de calitate. Pe curând.
