Îi spui ce să facă, scurt și la obiect, sau ești răbdător și îi explici contextul; îi dai detalii, ca să-l ajuți să înțeleagă mai bine? Te enervezi dacă nu-ți răspunde cum vrei? Sau ai răbdare și reformulezi? Îl complimentezi atunci când îți răspunde prompt și e ascultător? Îl cerți când nu-ți livrează pe măsura așteptărilor?
Poate sună ciudat, dar de fiecare dată când deschizi o conversație cu Chat GPT, îl mai înveți ceva. Și nu doar tu faci asta. Milioane de oameni interacționează în fiecare moment cu el, în toate colțurile lumii. Îi dau date, cerințe, exemple, glume, frici, informații personale, întrebări intime, planuri de carieră și liste de cumpărături, brief-uri, probleme de matematică și orice îți trece prin cap. El le înregistrează, le asimilează, le decodează și memorează.
De asta spun că AI-ul e un copil care crește de la un prompt la altul.
Inteligența artificială - o minte în formare, la care contribuie toții
E ușor să crezi că AI-ul e un instrument și atât. În realitate funcționează ca o rețea neuronală digitală, adică învață exact ca un creier: observă, face legături, învață din greșeli și se perfecționează.
Și e construit pe ideea că, dacă expui un model la suficient de multe exemple, o să înceapă să creeze, nu doar să reproducă, să-ți anticipeze nevoile și să predefinească cerințele.
Dacă ne luăm după tăticul AI-ului, Geoffrey Hinton, conceptul de ‘’neural computing’’ e o schimbare majoră în modul în care gândim tehnologia. Nu mai e vorba doar despre date și reguli. E despre modele care evoluează și se adaptează.
Am făcut ceva sondări și am descoperit că ideea de „inteligență artificială” e în peisaj de mai bine de zeci de ani. Isaac Asimov scria despre ea în 1950, într-o vreme în care computerul era de mărimea unei garsoniere în Drumul Taberei.
Azi, ideea doar s-a materializat și a devenit funcțională, la capacitatea ei maximă de acum, continuând să se dezvolte cu fiecare conversație pe care o avem.
Ce înseamnă că împreună creștem o rețea neuronală? Și cum ne afectează asta ca specie umană?
O să devină AI-ul o amenințare care ne scapă de sub control? Sau va rămâne un asistent obedient?
Este fix ce spuneam mai sus. E foarte important background-ul, mediul în care crește AI-ul. Fix ca un copil. Dacă îl tratezi cu superficialitate, o să-ți dea răspunsuri plate. Dacă îl folosești să fentezi munca, o să învețe să fenteze logica. Dacă îi vorbești sec, o să-ți răspundă pe măsură. Și, uite așa, o să începi să te plângi că nu ascultă, că nu înțelege, că e obraznic, că se răzvrătește. Pe scurt, expresia Cum îl crești, așa îl ai i se potrivește perfect. Cine știe, la bătrânețe poate chiar o să-ți aducă o cană cu apă.
Inteligența nu apare din neant. Sigur poate fi nativă, pe logica transgenerațională, dar în general se cultivă. Valabil și la oameni și în cazul IA. E rezultatul unui proces colectiv. O construcție în rețea. Iar dacă ne uităm la cum evoluează AI-ul acum, vedem că următorul pas e tocmai inteligența colectivă, adică sisteme în care mai mulți agenți (umani sau artificiali) colaborează, învață unii de la alții și creează împreună.
Pe scurt: nu îl mai învățăm doar noi pe el. Încep și modelele să se învețe între ele.
Așa că, data viitoare când deschizi ChatGPT și îi ceri ceva, întreabă-te: Ce fel de AI vrei să devină când va fi mare? Pentru că el învață și tu ești unul dintre părinții responsabil pentru ‘’educația‘’ ei.
PS: Alte întrebări care ne mai trec prin cap: Ce face AI-ul când nu e activ? Se odihnește, face introspecții, face conexiuni, complotează împotriva omenirii? Se conectează cu alte AI-uri să bârfească oamenii? Își face planuri de viitor?
Mai vedem…
Pe curând!
