Sănătatea nu mai este un subiect care se activează doar când apare o problemă. Discutăm tot mai des despre prevenție, responsabilitate și despre cum medicina poate lucra inteligent împreună cu tehnologia și comunicarea pentru a schimba viața oamenilor.
În acest context, luna aceasta, în perioada 20-22 martie 2025, va avea loc la București primul Congres Internațional de Medicină Preventivă, un forum de dialog esențial pentru viitorul sănătății în România.
Deschidem conversația alături de Conf. Dr. Roxana Elena Bohîlțea, medic primar și conferențiar universitar, președinta Societății Române de Medicină Preventivă (SRMP), o organizație dedicată promovării prevenției și screeningului în sănătate la nivel național.
Dincolo de titulaturi, este un medic care are privilegiul de a aduce copii pe lume și care înțelege prevenția ca pe o responsabilitate reală, nu doar ca pe un discurs.
1. Medicina preventivă este încă percepută, de multe ori, ca un „nice to have". Din perspectiva dumneavoastră, ce o face astăzi un „must have" pentru orice sistem de sănătate funcţional?
Astăzi, prevenția nu mai este un lux, ci o strategie de supraviețuire pentru sistemul medical. În România, suntem pe primele locuri la mortalitatea prin cauze prevenibile, iar acest lucru se traduce în costuri uriașe și vieți pierdute prematur. Din perspectiva mea și a SRMP, prevenția este „must-have” pentru că este singura metodă prin care putem trece de la o medicină reactivă, care tratează complicații ale bolilor cronice în stadii avansate, la una predictivă, proactivă și personalizată. Este infinit mai eficient, și medical și economic, să vaccinezi un adolescent împotriva HPV sau să depistezi o leziune preneoplazică prin screening, decât să tratezi un cancer invaziv. Prevenția este fundamental sustenabiliă: un sistem medical funcțional nu trebuie să se bazeze pe tratamentul bolii, ci pe menținefrea sănătății și creșterea duratei de viață funcțională.
2. În ultimii ani, pacienţii vin tot mai des cu "diagnostice" din internet şi cu aşteptări foarte clare. Ce s-a schimbat, în cabinet, în felul în care se construieşte încrederea şi autoritatea medicală?
S-a produs o trecere de la autoritatea de tip „dictat” la cea de tip „parteneriat”. Pacientul informat de pe internet nu trebuie descurajat, ci ghidat. În cabinet, încrederea se reconstruiește acum prin transparență și argumentație științifică. Obiectivul de bază al SRMP este construirea educației medicale continuie, atât în rândul populației, cât și în rândul medicilor din toate specialitățile. Indiferent de sursa de informare, adevărul fundamentat științific trebuie să fie cel care previne si tratează un pacient, iar mijloacele actuale de comunicare, incluzând AI, trebuie percepute ca un instrument de educare, al cărui filtru îl reprezintă selectarea corectă a surselor, iar SRMP-ul este o societate profesional științifică credibilă, reprezentând una dintre aceste surse. Autoritatea se câștigă prin empatie și prin capacitatea de a transforma pacientul din spectator în participant activ la propria sănătate (medicina participativă).
3. Dacă ne uităm cinstit la prevenție, unde e de fapt blocajul cel mai mare în România: la acces (servicii, timp, bani), la obiceiuri (stil de viaţă), la felul în care comunicăm riscul sau la modul în care sunt setate stimulentele din sistem?
Blocajul este sistemic, structural și cultural. Cea mai mare deficiență, pe care SRMP a identificat-o clar, este lipsa informatizării și a registrelor naționale funcționale. Nu putem face screening populațional „cu pixul pe hârtie”. Avem nevoie de baze de date populaționale pentru a trimite activ invitații individuale la screening, așa cum se întâmplă în mafrea majoritatea statelor la nivel mondial. Un alt blocaj major este inechitatea dintre urban și rural; populația rurală are un acces extrem de limitat la diagnostic precoce. Propunerea SRMP de constituire a centrelor regionale și orășenești de screening ca parte a unei rețele naționale, vine ca răspuns la deficitul intituțional, structural constatat. Altfel spus, dacă pentru fiecare test trebuie să ne adresăm unui centru diferit, solicitând bilete de trimitere medicului de familie, rata de abandon a intregului concept de screening va fi similară celei obținute din funcționarea subprogramului de screening pentru cancerul de col uterin desfașurat între 2012 și 2024. Cea de-a 4.a barieră, respectiv mentatea, nu se poate schimba decât prin educație medicală veridică, susținută prin introducerea orei de sănătate în curicula școlară, prin campanii consecvente în rândul populației și prin deschiderea canalelor de comunicare între lumea medicală ale cărei cunoștințe trebuie continuu actualizate și populație. Pentru asta am creat SRMP!
4. Care este, din perspectiva dumneavoastră, marea confuzie pe care o face publicul când aude "prevenţie"? Ce crede lumea că înseamnă şi ce înseamnă de fapt, în viaţa reală?
Lumea confundă adesea prevenția cu un set de analize de sânge făcute o dată pe an sau cu un mod de viață sănăos care începe de luni. În realitate, prevenția este un continuum catre trebuie adoptat ca strategie a sistemului medical și personal. Ea începe cu educația în școli — așa cum am făcut noi în proiectul „Generația HPV-free”, unde am vorbit cu peste 2000 de elevi — și continuă cu stilul de viață, nutriția, sănătatea orală și participarea la programe de screening organizate. Prevenția nu este un eveniment punctual, ci un contract pe termen lung cu propriul organism. Înseamnă să acționezi atunci când ești sănătos pentru a-ți asigura permanența stării de sănătate, în locul așteptării pasive a instalării smenelor de boală.
5. AI-ul în sănătate este promovat ca salvator, dar şi ca un potential pericol. Unde aţi văzut deja beneficii concrete şi verificabile şi unde vedeți cele mai mari riscuri (de la erori, la bias, la "false reassurance")?
Beneficiile cele mai mari sunt în imagistică și în screening-ul oncologic, unde AI poate identifica leziuni milimetrice pe care ochiul uman le-ar putea omite. De asemenea, AI este vital în asistarea gestionării registrelor de boli despre care vorbeam. Riscul major apare însă când tehnologia generează o „falsă reasigurare”: un algoritm poate da un rezultat negativ, dar judecata clinică integrativă a medicului, care cunoaște istoricul pacientului, poate să indice altceva. Credem că AI poate fi un instrument util, dar decizia finală și responsabilitatea trebuie să rămână umane.
6. Există o întrebare incomodă aici: dacă AI-ul devine tot mai bun la triere şi recomandări, ce rămâne profund uman şi de neînlocuit în actul medical? Ce ar trebui să protejăm intenţionat, ca să nu pierdem relația medic-pacient?
Medicina adevărată necesită o viziune holistică pe care un algoritm, oricât de avansat este, nu o poate genera la acest moment. Pacientul nu este o sumă de parametri biologici sau un grafic generat de computer; este un întreg în care determinismul genetic, starea emoțională, mentalul, istoricul personal și mediul de viață se interconectează.
AI-ul lucrează cu probabilități și șabloane, dar noi, în cabinet, întâlnim adesea cazuri „out of the book”. Există anomalii anatomice rare, variante fiziologice particulare sau interacțiuni atipice care sfidează orice protocol standardizat. În fața unui caz care nu se încadrează în medie, doar gândirea critică a medicului și capacitatea lui de a privi particularitatea fiecărui individ pot oferi soluția corectă. Mai mult decât atât, noi suntem cei care creem aceste baze de date, care reprezintă AI și de modul în care noi le creem va depinde performanța intrumentului creat.
AI ne poate ajuta să automatizăm birocrația și raportările DRG, ceea ce ne va permite să folosim timpul câștigat pentru practica medicală și analiza detaliilor subtile care vor face totdeauna diferența între un tratament standard și unul salvator. Relația de încredere și empatia reprezintă baza aderenței la tratament. Intuiția medicală și capacitatea de a convinge un om să facă o schimbare dificilă de viață sunt de neînlocuit.
Rămâne deci „nuanța” și contextul social. AI-ul nu poate înțelege frica unui pacient, contextul unei familii din mediul rural sau barierele culturale care împiedică o femeie să facă un test Papanicolau.
7. Pentru industrie, branduri şi big pharma, prevenția e uneori poziționare, alteori strategie reală. Cum arată, în opinia dumneavoastră, o implicare responsabilă în prevenţie care nu sună a campanie, ci produce impact măsurabil?
O implicare responsabilă înseamnă parteneriat pe termen lung, nu doar sponsorizarea unui eveniment. Înseamnă susținerea creării infrastructurii de screening și a registrelor naționale. Un impact măsurabil nu se vede în numărul de afișe, ci în creșterea procentului de vaccinare sau în scăderea numărului de cazuri de cancer depistate în stadii terminale. Industria este responsabilă atunci când ajută la educarea reală a populației și când colaborează cu societăți precum SRMP pentru a susține conceptul general medical de prevenție, în care BigPharma nu își va pierde importanța, ci își va adapta targetul către noi provocări ale umanității și către conservarea stării de sănătate.
8. Ce rezultat concret v-ar face să spuneți, după eveniment, "a meritat": un set de recomandări, un grup de lucru, un angajament inter-instituţional, o schimbare de protocol, altceva?
Aș spune că „a meritat” dacă acest eveniment devine catalizatorul pentru toate cele mai sus meționate plus implementarea Legii Screeningului în România. Concret: instituirea „Zilei Speciale de Screening” , un angajament ferm din partea autorităților pentru finanțarea Centrelor Regionale de Screening Integrat și a Programelor de Screening de la bugetul de stat, un calendar asumat pentru punerea în funcțiune Registrului Național de Cancer și a celui de Screening, date clare operaționale, începerea pregătirii personalului medical necesar, sau într-un cuvânt, certituni cu termene clare de implementare. Ideile sunt bune, dar noi avem nevoie de structură și legislație pentru a schimba cifrele din statisticile de mortalitate.
9. Colaborarea cu Digital Distrikt: care e rolul real al comunicării şi al ecosistemelor digitale în sănătate, dincolo de "awareness"? Unde poate comunicarea să ajute serios şi unde poate, fără intenție, să încurce (prin simplificare, panică, promisiuni prea mari)?
Rolul comunicării digitale este să creeze punți acolo unde sistemul fizic nu ajunge. Un ecosistem digital bine pus la punct poate asigura chemarea și rechemarea pacientelor la screening (call-recall), monitorizarea evoluției post-diagnostic și educarea segmentată pe vârste. Sistemele informatice au un rol esențial în transformarea datelor medicale aride îndirecții de dezvoltare ale politicilor de sănătate. Asteptăm de la colaborarea cu Digitașl Distrikt prezența informației medicale pe toate canelele de comunicare cu lumea medicală și populația generală. Dacă vorbim despre tineri, mesajul se va adresa peInstagram, daca vorbim despre mediul rural, TikTok-ul este platforma, iar pentru explicarea rolului mamografiei femeii între 45 și 65 de ani, trebuie folosita platforma Facebook.
10. Pentru cei care vor participa la Congres sau care citesc acest interviu din afara zonei medicale: care este primul pas concret pe care îl pot face în direcţia prevenţiei reale?
Primul pas, fără nicio îndoială, este informarea din surse avizate. Fără a înțelege ce este cu adevărat screeningul, de ce este vital să îl facem și cum funcționează el, niciun program național nu va avea succesul scontat.
Din perspectiva mea și a SRMP, prevenția nu trebuie să fie o reacție la frică, ci un mod de a prelua controlul. Întrebarea pe care fiecare dintre noi ar trebui să o aibă în minte este: „Cum pot face să fiu cu un pas înaintea bolii?”.
Iar răspunsul vine din informarea corectă. Îndemn pe toată lumea să refuze informația medicală de consum, neverificată, și să se orienteze către surse validate științific. Accesați platformele srmp.ro pentru a consulta ghidurile și articolele noastre adaptate contextului din România, dar și baze de date internaționale de prestigiu precum UpToDate sau Web of Science, unde știința este documentată riguros.
Vă invităm cu drag la a doua ediție a unui Congres Altfel!
În loc de concluzii
Rămânem cu gândul că e ușor să vorbim despre prevenție, dar mai greu e să o punem în practică și să devină o rutină în decizii, în felul în care arată serviciile, comunicarea medicală, accesul la sănătate etc.
Asta ne interesează, de fapt și este principalul motiv pentru care ne-am implicat în susținerea Congresului Societății Române de Medicină Preventivă și de aceea parteneriatul cu SRMP ni se pare firesc: e un context în care oamenii potriviți chiar pot împinge lucrurile înainte, dincolo de intenții.
Interviul cu Dr. Roxana Elena Bohîlțea este un punct de plecare. Următorul pas e partea care contează: ce se întâmplă în realitate și cum începem să aplicăm teoria, după ce se termină evenimentul.
Pe data viitoare.
